God who sets us on a journey
To discover, dream and grow,
Lead us as you led your people
In the desert long ago
Song “Spirit of God unseen as the Wind” https://youtu.be/1hayhpBnPrc
Refugee Week
The story of the people of God is largely one of being refugees, in exile.
But people in general have always been on the move; to new pastures or sources of food, for new markets, because of famine (Exodus), because of tyranny, (Babylon), or occupation, (the Roman occupation of Israel), the Roman occupation of Britain (which is why we are Christians at all), the Vikings, the Norman conquest. So being a refugee or a migrant is not new to us or our culture. In fact many of us carry German (39%) Roman, Viking, Scandinavian and Spanish DNA.
The Old Testament has three different words which can be described as stranger/alien, foreigner and sojourner.
- 1. Stranger () this is the person who does not belong and it can carry the implication of usurping a position. Often it relates to Israel's enemies. (Romans, Vikings, Normans).
- 2. The foreigner (no k ri) - i.e. Solomon loved many foreign women - (1 Kings 9:1ff) Someone who's stay is temporary though there is a religious implication in that many of them would have worshipped false gods. This led to the prohibition on intermarriage which became particularly marked after the exile.
- 3. Sojourner (gûr ) The Israelites, for example, were sojourners in Egypt. The need to live in a foreign country for a considerable period of time but they long for their homeland. They give their loyalty to their new home but never quite belong.
The sojourner had many privileges.
The Israelites must not oppress the sojourner (Ex. 12. 21, 23. 9; Lv. 19. 33, 34). Indeed, they are to go further and love them (Dt. 10. 19). One reason given for the observance of the Sabbath is that the sojourner may be refreshed (Ex.23. 12). The gleanings of the vineyard and the harvest fields are to be left for them (Lv. 19. 10, 23. 22; Dt. 24. 19-21).
The sojourner is included in the provision made in the cities of refuge (Nu. 25. 15; Jos. 20. 9) and is ranked with the fatherless and widow as being defenceless. God is their defence and will judge their oppressors (Pss. 94. 6, 146. 9; Je. 7. 6, 22. 3; Ezk. 22. 7, 29; Zac. 7. 10; Mal. 3. 5).
As far as religious life is concerned the sojourner is bound by the law which forbids leaven during the Feast of Unleavened Bread (Ex. 12. 19). They must abstain from work on the Sabbath and on the Day of Atonement (Ex. 20. 10; Lv. 16. 29). They share in the prohibitions on eating blood (Lv. 17. 10, 13), immorality (Lv. 18. 26), idolatry (Lv. 20. 2), and blasphemy (Lv. 24. 16). On the plus side however they may eat unclean meat (Dt. 14. 21), are not compelled to keep the Passover, but if he wishes to do so he may be circumcised (Ex. xii. 48).
He is indeed virtually on a level with the Israelite (Lv. 24. 22), and in Ezekiel's vision of the messianic age the sojourner is to share the inheritance of Israel and their children will be counted as if they were Israelites (Ezk. 47. 22, 23).
The Jewish-Christian traditions are built on the stories of wandering and persecuted peoples – “My father was a homeless Aramaean…who went down to Egypt and lived there with a small band of people…” (Deuteronomy 26: 5).
The cities of refuge were part of the distribution of the Promised Land among the twelve tribes of Israel. Only one tribe, the Levites, was not given land to develop. Instead, they were to be the priests of the Lord and the overseers of the tabernacle and all its rites and furnishings. Part of their inheritance consisted of forty-eight cities spread throughout the land (Numbers 35:6-7). Of these forty-eight cities, six were designated as cities of refuge. The cities were Kedesh, Shechem, Hebron, Bezer, Ramoth, and Golan (Joshua 20:7-8).
The cities of refuge are like our relationship with God and Jesus. They were places where in whom sinners find a refuge. As we flee to Christ for refuge from sin (Hebrews 6:18). We run to Christ to escape the danger we are in, from our conscience, from the law, from God, and from hell. Only Jesus provides refuge from these things.
Refugee Week takes place every year across the world in the week around World Refugee Day: 20 June.
Song “Bless the Lord O my soul” https://youtu.be/-qYKefEVhcQ
We will grow together
in humility, gentleness and patience;
we will nurture each other in faith;
we will bear with one another in love;
so that we may faithfully proclaim the gospel. Amen
Dumnezeu care ne pune într-o călătorie Să descoperim, să visăm și să creștem, Condu-ne așa cum ai condus poporul tău În deșert de mult
Cântec „Spiritul lui Dumnezeu nevăzut ca vântul” https://youtu.be/1hayhpBnPrc
Săptămâna Refugiaților
Povestea poporului lui Dumnezeu este în mare măsură una a fi refugiați, în exil.
Dar oamenii în general au fost întotdeauna în mișcare; la noi pășuni sau surse de hrană, pentru noi piețe, din cauza foametei (Exodul), din cauza tiraniei, (Babilonul) sau ocupației, (ocupația romană a Israelului), ocupația romană a Marii Britanii (de aceea suntem creștini). deloc), vikingii, cucerirea normandă. Deci, a fi refugiat sau migrant nu este nou pentru noi sau pentru cultura noastră. De fapt, mulți dintre noi poartă ADN german (39%) roman, viking, scandinav și spaniol.
Vechiul Testament are trei cuvinte diferite care pot fi descrise ca străin/străin, străin și străin.
1. 1. Străin () aceasta este persoana care nu îi aparține și poate purta implicația uzurparei unei poziții. Adesea se referă la dușmanii lui Israel. (romani, vikingi, normanzi).
2. 2. Străinul (no k ri) - adică Solomon a iubit multe femei străine - (1 Regi 9:1 și urm.) Cineva care rămâne este temporar, deși există o implicație religioasă în faptul că mulți dintre ei s-ar fi închinat unor zei falși. Aceasta a dus la interzicerea căsătoriilor mixte, care a devenit deosebit de marcată după exil.
3. 3. Străin (gûr ) Israeliții, de exemplu, erau străini în Egipt. Nevoia de a trăi într-o țară străină pentru o perioadă considerabilă de timp, dar tânjesc după patria lor. Ei își oferă loialitatea noului lor cămin, dar nu aparțin niciodată.
Călătorul avea multe privilegii.
Israeliții nu trebuie să-l asuprească pe străin (Exod. 12. 21, 23. 9; Lv. 19. 33, 34). Într-adevăr, ei trebuie să meargă mai departe și să-i iubească (Dt. 10. 19). Un motiv dat pentru păzirea Sabatului este acela că străinul poate fi împrospătat (Ex.23.12). Pentru ei trebuie lăsate culegăturile din vie și din câmpurile de seceriș (Lv. 19. 10, 23. 22; Dt. 24. 19-21).
Străinul este inclus în prevederile făcute în cetățile de refugiu (Nu. 25. 15; Ios. 20. 9) și este clasat cu orfanul și văduva ca fiind fără apărare. Dumnezeu este apărarea lor și îi va judeca pe asupritorii (Ps. 94. 6, 146. 9; Ie. 7. 6, 22. 3; Ezk. 22. 7, 29; Zac. 7. 10; Mal. 3. 5) .
În ceea ce privește viața religioasă, străinul este obligat de legea care interzice drojdia în timpul Sărbătorii Azimilor (Ex. 12.19). Ei trebuie să se abțină de la lucru în Sabat și în Ziua Ispășirii (Ex. 20. 10; Lev. 16. 29). Ei împărtășesc interdicțiile de a mânca sânge (Lv. 17. 10, 13), imoralitate (Lv. 18. 26), idolatrie (Lv. 20. 2) și blasfemie (Lv. 24. 16). În plus, totuși, ei pot mânca carne necurată (Dt. 14. 21), nu sunt obligați să țină Paștele, dar dacă dorește să facă acest lucru poate fi circumcis (Ex. XII. 48).
El este, într-adevăr, practic la nivel cu israelitul (Liv. 24. 22), iar în viziunea lui Ezechiel asupra epocii mesianice, străinul trebuie să împărtășească moștenirea lui Israel, iar copiii lor vor fi considerați ca și cum ar fi israeliți (Ez. 47). 22, 23).
Tradițiile iudeo-creștine sunt construite pe poveștile popoarelor rătăcitoare și persecutate – „Tatăl meu era un arameu fără adăpost... care s-a coborât în Egipt și a locuit acolo cu un grup mic de oameni...” (Deuteronom 26:5).
Cetățile de refugiu făceau parte din împărțirea Țării Făgăduinței între cele douăsprezece triburi ale lui Israel. Numai unui trib, leviții, nu i s-a dat pământ de dezvoltat. În schimb, ei urmau să fie preoții Domnului și supraveghetorii tabernacolului și a tuturor ritualurilor și mobilierului lui. O parte din moștenirea lor a constat din patruzeci și opt de orașe răspândite în toată țara (Numeri 35:6-7). Dintre aceste patruzeci și opt de orașe, șase au fost desemnate drept orașe de refugiu. Cetățile erau Chedes, Sihem, Hebron, Bețer, Ramot și Golan (Iosua 20:7-8). Orașele de refugiu sunt ca relația noastră cu Dumnezeu și Isus. Erau locuri în care păcătoșii își găsesc un refugiu. În timp ce fugim la Hristos pentru a fi refugiat de păcat (Evrei 6:18). Alergăm la Hristos pentru a scăpa de pericolul în care ne aflăm, din conștiința noastră, din lege, de la Dumnezeu și din iad. Doar Isus oferă refugiu împotriva acestor lucruri.
Săptămâna Refugiaților are loc în fiecare an în întreaga lume în săptămâna din preajma Zilei Mondiale a Refugiaților: 20 iunie.
Cântec „Binecuvântează pe Domnul, suflete al meu” https://youtu.be/-qYKefEVhcQ
Vom crește împreună în smerenie, blândețe și răbdare; ne vom hrăni unii pe alții în credință; ne vom îndura unii pe alții în dragoste; pentru ca noi să vestim cu fidelitate Evanghelia. Amin
Dieu qui nous met en voyage Pour découvrir, rêver et grandir, Conduis-nous comme tu as conduit ton peuple Dans le désert il y a longtemps
Chanson « Esprit de Dieu invisible comme le vent »https://youtu.be/1hayhpBnPrc
Semaine des réfugiés
L'histoire du peuple de Dieu est en grande partie celle d'être des réfugiés, en exil.
Mais les gens en général ont toujours été en mouvement ; à de nouveaux pâturages ou sources de nourriture, pour de nouveaux marchés, à cause de la famine (Exode), à cause de la tyrannie, (Babylone), ou de l'occupation, (l'occupation romaine d'Israël), l'occupation romaine de la Grande-Bretagne (c'est pourquoi nous sommes chrétiens du tout), les Vikings, la conquête normande. Donc, être un réfugié ou un migrant n'est pas nouveau pour nous ou notre culture. En fait, beaucoup d'entre nous portent l'ADN allemand (39%) romain, viking, scandinave et espagnol.
L'Ancien Testament a trois mots différents qui peuvent être décrits comme étranger/étranger, étranger et étranger.
1. 1. Étranger () c'est la personne qui n'appartient pas et cela peut avoir l'implication d'usurper une position. Souvent, cela concerne les ennemis d'Israël. (Romains, Vikings, Normands).
2. 2. L'étranger (no k ri) - c'est-à-dire que Salomon aimait beaucoup de femmes étrangères - (1 Rois 9:1ff) Quelqu'un dont le séjour est temporaire bien qu'il y ait une implication religieuse dans le fait que beaucoup d'entre eux auraient adoré de faux dieux. Cela a conduit à l'interdiction des mariages mixtes qui est devenue particulièrement marquée après l'exil.
3. 3. Séjour (gûr ) Les Israélites, par exemple, séjournaient en Égypte. La nécessité de vivre dans un pays étranger pendant une période de temps considérable, mais ils aspirent à leur patrie. Ils donnent leur loyauté à leur nouvelle maison mais n'appartiennent jamais tout à fait.
Le séjournant avait de nombreux privilèges.
Les Israélites ne doivent pas opprimer l'étranger (Ex. 12. 21, 23. 9 ; Lv. 19. 33, 34). En effet, ils doivent aller plus loin et les aimer (Dt. 10. 19). Une raison donnée pour l'observance du sabbat est que l'étranger peut être rafraîchi (Ex.23.12). Les glanages de la vigne et les champs de moisson doivent leur être laissés (Lv. 19. 10, 23. 22 ; Dt. 24. 19-21).
L'étranger est inclus dans la provision faite dans les villes de refuge (No. 25. 15 ; Jos. 20. 9) et est classé avec l'orphelin et la veuve comme étant sans défense. Dieu est leur défense et jugera leurs oppresseurs (Pss. 94. 6, 146. 9 ; Jé. 7. 6, 22. 3 ; Ezk. 22. 7, 29 ; Zac. 7. 10 ; Mal. 3. 5) .
En ce qui concerne la vie religieuse, l'étranger est lié par la loi qui interdit le levain pendant la Fête des Pains sans Levain (Ex. 12. 19). Ils doivent s'abstenir de travailler le jour du sabbat et le jour des expiations (Ex. 20. 10 ; Lv. 16. 29). Ils partagent les interdictions de manger du sang (Lv. 17. 10, 13), l'immoralité (Lv. 18. 26), l'idolâtrie (Lv. 20. 2) et le blasphème (Lv. 24. 16). Du côté positif, cependant, ils peuvent manger de la viande impure (Dt. 14. 21), ne sont pas obligés d'observer la Pâque, mais s'il le souhaite, il peut être circoncis (Ex. xii. 48).
Il est en effet pratiquement au même niveau que l'Israélite (Lv. 24. 22), et dans la vision d'Ézéchiel de l'âge messianique, l'étranger doit partager l'héritage d'Israël et leurs enfants seront comptés comme s'ils étaient des Israélites (Ezk. 47). 22, 23).
Les traditions judéo-chrétiennes sont construites sur les histoires de peuples errants et persécutés – « Mon père était un Araméen sans abri… qui est descendu en Égypte et y a vécu avec un petit groupe de personnes… » (Deutéronome 26 : 5).
Les villes de refuge faisaient partie de la répartition de la Terre Promise entre les douze tribus d'Israël. Une seule tribu, les Lévites, n'a pas reçu de terres à développer. Au lieu de cela, ils devaient être les prêtres du Seigneur et les surveillants du tabernacle et de tous ses rites et de son mobilier. Une partie de leur héritage se composait de quarante-huit villes réparties dans tout le pays (Nombres 35:6-7). Sur ces quarante-huit villes, six ont été désignées comme villes de refuge. Les villes étaient Kedesh, Sichem, Hébron, Bezer, Ramoth et Golan (Josué 20:7-8). Les villes de refuge sont comme notre relation avec Dieu et Jésus. C'étaient des lieux où les pécheurs trouvaient refuge. Alors que nous fuyons vers Christ pour nous protéger du péché (Hébreux 6:18). Nous courons vers Christ pour échapper au danger dans lequel nous nous trouvons, à notre conscience, à la loi, à Dieu et à l'enfer. Seul Jésus fournit un refuge contre ces choses.
La Semaine des réfugiés a lieu chaque année à travers le monde pendant la semaine autour de la Journée mondiale des réfugiés : le 20 juin.
Chanson "Bénissez le Seigneur O mon âme" https://youtu.be/-qYKefEVhcQ
Nous grandirons ensemble dans l'humilité, la douceur et la patience ; nous nous nourrirons mutuellement dans la foi ; nous nous supporterons dans l'amour; afin que nous annoncions fidèlement l'Evangile. Amen
上帝讓我們踏上探索、夢想和成長的旅程，帶領我們就像很久以前在沙漠中帶領您的人民一樣
歌曲“神的靈像風一樣看不見” https://youtu.be/1hayhpBnPrc
難民周
上帝子民的歷史主要是流亡難民的歷史。
但總的來說，人們總是在移動； 到新的牧場或食物來源，為了新的市場，因為飢荒（出埃及記），因為暴政，（巴比倫），或占領，（羅馬對以色列的佔領），羅馬對不列顛的佔領（這就是為什麼我們是基督徒所有），維京人，諾曼征服。 因此，成為難民或移民對我們或我們的文化來說並不陌生。 事實上，我們中的許多人都帶有德國 (39%) 羅馬、維京、斯堪的納維亞和西班牙 DNA。
舊約有三個不同的詞，可以描述為陌生人/外國人、外國人和陌生人。
1. 1.陌生人（）是不屬於的人，可能有篡位的意味。 這通常與以色列的敵人有關。 （羅馬人、維京人、諾曼人）。
2. 2. 外國人 (no k ri) - 即所羅門愛過很多外國女人 - (1 Kings 9:1ff) 雖然有宗教暗示，但他們中的許多人會崇拜假神。 這導致通婚禁令在流放後變得尤為明顯。
3. 3. 寄居 (gûr) 例如，以色列人寄居在埃及。 需要在異國他鄉生活相當長的一段時間，但他們又嚮往故土。 他們忠誠於他們的新家，但從來沒有完全歸屬感。
寄居者有許多特權。
以色列人不得壓迫外國人（Ex. 12.21, 23.9; Lev. 19.33, 34）。 事實上，他們必須走得更遠並愛他們（申命記 10. 19）。 遵守安息日的原因之一是陌生人可以得到恢復（出 23.12）。 葡萄園和收割田裡的遺留物必須留給他們（利未記 19.10、23.22；申命記 24.19-21）。
寄居者包含在逃城的供應中（No. 25.15; Jos. 20.9），與孤兒寡婦一樣無助。 上帝是他們的保障，並將審判壓迫他們的人（詩篇 94.6, 146.9；耶利米書 7.6, 22.3；以結書 22.7, 29；撒迦利亞書 7.10；瑪爾書 3.5）。
關於宗教生活，外國人受除酵節期間禁止發酵的法律約束（出埃及記 12.19）。 他們必須避免在安息日和贖罪日工作（出埃及記 20.10；利未記 16.29）。 他們都禁止吃血（Lv. 17. 10, 13）、不道德（Lv. 18. 26）、偶像崇拜（Lv. 20. 2）和褻瀆（Lv. 24. 16）。 然而，從積極的方面來說，他們可以吃不潔的肉（申命記 14. 21），不必遵守逾越節，但如果他們願意，他們可以接受割禮（出埃及記 xii. 48）。
他實際上與以色列人處於同一水平（利未記 24. 22），並且在以西結對彌賽亞時代的看法中，陌生人將分享以色列的繼承權，他們的孩子將被視為以色列人（結 47)。 22、23）。
猶太-基督教傳統建立在流浪和受迫害民族的故事之上——“我父親是一個無家可歸的亞蘭人……他下到埃及，和一小群人住在那裡……”（申命記 26:5）。
逃城是以色列十二個支派劃分應許之地的一部分。 只有一個部落，利未人，沒有得到土地發展。 相反，他們要成為主的祭司和會幕及其所有儀式和器具的監督者。 他們的部分遺產包括遍布全國的四十八座城市（民數記 35:6-7）。 在這四十八座城市中，有六座被指定為避難城。 這些城市是基低斯、示劍、希伯倫、比色、拉末和戈蘭（約書亞記 20:7-8）。 避難城就像我們與上帝和耶穌的關係。 它們是罪人避難的地方。 當我們逃到基督那里以保護自己免受罪惡之害時（希伯來書 6:18）。 我們奔向基督以逃避我們發現自己所處的危險，我們的良心、法律、上帝和地獄。 只有耶穌能提供避難所，讓我們遠離這些事。
每年世界難民日（6 月 20 日）前後的一周，世界各地都會舉辦難民周活動。
歌曲“我的靈魂祝福主” https://youtu.be/-qYKefEVhcQ
我們將在謙遜、溫柔和耐心中共同成長； 我們將在信仰中互相培養； 我們會在愛中互相支持
